rezultaverb
re-zul-ta
Definiții
verb intranzitiv
1A decurge, a urma în mod necesar dintr-o cauză, dintr-o acțiune sau dintr-o situație; a fi consecința a ceva.
„Din calcule rezultă că avem suficiente materiale."
verb intranzitiv
2A ieși, a se obține ca produs final dintr-un proces, o operație sau o combinație.
„Din amestecul acestor culori rezultă o nuanță frumoasă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, intranzitiv. Se conjugă cu auxiliarul 'a fi' la timpurile compuse: a rezultat, va rezulta. Participiul: rezultat.
Sinonime
decurgereieseurmeazăse deducese obține
Antonime
precedecauzeazăprovoacă
Expresii și locuțiuni
a rezulta din — a fi consecința sau efectul a ceva; a se trage din
Etimologie
Din franceză résulter, latină resultare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': rezulta, nu resulta. Atenție la diacritice: rezultă (cu ă la persoana a III-a singular).