decurgeverb
de-cur-ge
Definiții
verb intranzitiv
1A se desfășura, a se petrece într-o anumită ordine sau în anumite condiții; a rezulta ca o consecință logică.
„Evenimentele au decurs conform planului stabilit."
verb intranzitiv
2A izvorî, a proveni din ceva; a fi urmarea naturală a unei acțiuni sau situații.
„Din această decizie decurg mai multe obligații."
Gramatică
Verb de conjugarea a III-a (decurg, decurgi, decurge, decurgem, decurgeți, decurg). Participiul: decurs. Gerunziu: decurgând.
Antonime
precedesta la bază
Expresii și locuțiuni
a decurge din — a fi consecința, a rezulta din
Etimologie
Din franceză 'découler' (a curge din, a rezulta), influențat de latină 'decurrere'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'd', nu 'decurge' cu 'i' (greșit: 'decurgi'). Atenție la conjugare: 'decurge' (el/ea) vs 'decurg' (eu).