reușităsubstantiv
re-u-și-tă
Definiții
substantiv feminin
1Faptul de a reuși; succes, izbândă.
„Reușita lui la examen a fost răsplătită cu o bursă."
substantiv feminin
2Realizare de succes, lucrare sau acțiune care se termină bine.
„Spectacolul de la școală a fost o adevărată reușită."
Gramatică
Substantiv provenit din adjectivul 'reușit' (participiul verbului 'a reuși'). Se folosește frecvent cu articol hotărât: 'reușita'.
Sinonime
succesizbândărealizareperformanță
Expresii și locuțiuni
a avea reușită — a avea succes, a se bucura de apreciere
Etimologie
Din verbul 'a reuși', de origine franceză 'réussir'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' și 'ă' la final: reușită. Nu confunda cu 'reușita' (articulat) sau cu adjectivul 'reușit'.