eșecsubstantiv
e-șec
Definiții
substantiv neutru
1Rezultat negativ al unei acțiuni, al unei încercări sau al unei întreprinderi; insucces, nereușită.
„Examenul s-a terminat cu un eșec pentru mulți elevi."
substantiv neutru
2Situație în care cineva nu reușește să atingă un scop sau să îndeplinească o sarcină.
„Proiectul a fost un eșec din cauza lipsei de finanțare."
Gramatică
Substantiv neutru, cu pluralul 'eșecuri' și articulat hotărât 'eșecul'.
Sinonime
insuccesnereușităratarefiascodezastru
Expresii și locuțiuni
a suferi un eșec — a nu reuși, a fi înfrânt într-o încercare
eșec școlar — rezultate slabe la învățătură, nepromovarea examenelor
Etimologie
Din franceză échec, care provine din arabă šāh (șah, la șah), prin intermediul persanei.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'e', nu 'esec' sau 'eșek'. Atenție la diacritice: e-șec.