retoric - definiție, sinonime, exemple

DEX › retoric

retoricadjectiv

re-to-ric

Definiții

adjectiv

1Care ține de retorică, arta de a vorbi sau de a scrie convingător; care folosește procedee oratorice.

„Discursul lui a fost plin de întrebări retorice."

adjectiv

2Care are un caracter artificial, exagerat, lipsit de sinceritate; pompos.

„Promisiunile lui au sunat doar retoric, fără acțiuni concrete."

Gen

masculin

Număr

singular

Plural

retorici

Articulat

retoricul

Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: retorică, plural: retorice.

oratoric elocvent pomposgrandilocvent

întrebare retorică — Întrebare care nu cere un răspuns, fiind folosită pentru efect stilistic sau pentru a sublinia o idee.

Din franceză rhétorique, latină rhetoricus, greacă rhētorikós.

Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'r' și cu 'i' la final: retoric. Nu confunda cu 'retorica' (substantiv).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.