reticentadjectiv
re-ti-cent
Definiții
adjectiv
1Care manifestă rezervă, reținere sau ezitare în a vorbi, a acționa sau a-și exprima opiniile; care evită să se angajeze sau să dezvăluie ceva.
„A fost reticent să vorbească despre problemele sale personale."
adjectiv
2Care arată neîncredere sau suspiciune față de cineva sau ceva.
„Era reticent la ideea de a colabora cu noul partener."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz. Feminin: reticentă, plural: reticente. Grad de comparație: mai reticent, cel mai reticent.
Expresii și locuțiuni
a fi reticent la ceva — a manifesta rezervă sau ezitare în a accepta sau a participa la ceva
Etimologie
Din franceză réticent, latină reticens, -entis (participiu prezent de la reticere = a tăcea).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'e', nu 'reticent' cu 'ș' sau 'ț' greșit. Atenție la diftongul 'ie' din 'reticient' – forma corectă este 'reticent'.