restanțiersubstantiv
res-tan-țier
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care are datorii sau obligații neîndeplinite la termen, mai ales plăți restante.
„Restanțierul la întreținere a fost anunțat să-și achite datoria."
adjectiv
2Care se află în întârziere cu plata unei sume sau cu îndeplinirea unei obligații.
„Elevii restanțieri la examene trebuie să se prezinte la sesiunea de toamnă."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen și număr: restanțieră (feminin), restanțieri (plural masculin), restanțiere (plural feminin).
Expresii și locuțiuni
a fi restanțier — a avea datorii sau obligații neîndeplinite la termen
Etimologie
Din franceză restancier, derivat din restance (restanță).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' după 'n': restanțier, nu 'restantier'.