datornicsubstantiv
da-tor-nic
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care are datorii, care datorează bani sau bunuri cuiva.
„Datornicul a promis că își va plăti împrumutul până la sfârșitul lunii."
substantiv masculin
2Persoană care are o obligație morală sau legală față de altcineva.
„El se simțea datornic față de profesorul care l-a ajutat să treacă examenul."
Gramatică
Forma feminină: datoare (rar folosită) sau datornică. Se folosește adesea cu verbul 'a fi' sau 'a rămâne'.
Expresii și locuțiuni
a fi datornic cuiva — a avea o datorie (bani sau recunoștință) față de cineva
Etimologie
Din latină 'debitor' sau din slavă, derivat din 'datorie' (de la 'dator' + sufixul '-nic').
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 't', nu 'datornic' cu 'a' după 't' (greșit: 'datornic' este corect, dar atenție la forma 'datorie' – cu 'o').