rentăsubstantiv
ren-tă
Definiții
substantiv feminin
1Venit periodic obținut dintr-o proprietate, dintr-un capital sau dintr-o activitate economică, fără a fi necesară o muncă activă.
„Familia trăiește din renta pe care o primește de pe urma terenurilor moștenite."
substantiv feminin
2Sumă de bani plătită anual de stat sau de o instituție unei persoane, ca pensie sau indemnizație.
„Bunicul primește o rentă lunară de la stat pentru activitatea sa de fost miner."
Gramatică
Substantiv feminin, articulat hotărât: renta; nehotărât: o rentă. Plural: rente. Se folosește frecvent în sintagme precum 'rentă viageră' sau 'rentă funciară'.
Antonime
cheltuialăpierdere
Expresii și locuțiuni
rentă viageră — Sumă de bani plătită unei persoane pe viață, în schimbul unui capital sau al unei proprietăți.
rentă funciară — Venit obținut din exploatarea unui teren agricol.
Etimologie
Din franceză rente, care provine din latină reddita (lucruri date înapoi, venituri).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' la final: rentă, nu 'renta' fără diacritice. Atenție la plural: rente, nu 'rente' cu 'ă'.