reînchiriaverb
re-în-chi-ri-a
Definiții
verb tranzitiv
1A închiria din nou ceva care a fost închiriat anterior, de obicei după ce contractul anterior a expirat sau a fost reziliat.
„După ce chiriașul a plecat, proprietarul a reînchiriat apartamentul în doar o săptămână."
verb tranzitiv
2A da din nou în chirie un bun (casă, mașină etc.) unei alte persoane sau aceleiași persoane, pe baza unui nou contract.
„Am reînchiriat mașina pentru încă o lună, pentru că aveam nevoie de ea."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a, forma de infinitiv lung: reînchiriere. Se conjugă ca 'a închiria', cu prefixul 're-'. La persoana a 3-a singular: reînchiriază. Participiul: reînchiriat.
Expresii și locuțiuni
a reînchiria un contract — A prelungi sau a încheia un nou contract de închiriere pentru același bun.
Etimologie
Format din prefixul 're-' (din latină 're-', cu sensul 'din nou') + verbul 'închiria' (din slavă veche 'kiriti' sau din neogreacă, prin intermediul latinei populare).
Se scrie corect: Se scrie cu cratimă? Nu, se scrie legat: 'reînchiria', cu 'î' după 're'. Atenție la diacritice: 'reînchiria', nu 'reinchiria'.