regentsubstantiv
re-gent
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care guvernează un stat în locul regelui sau reginei, atunci când aceștia sunt minori, absenți sau incapabili să domnească.
„În timpul minorității regelui, unchiul său a fost numit regent."
adjectiv
2Care guvernează temporar în locul suveranului; care are puterea de a domni în locul altcuiva.
„Consiliul regent a luat decizii importante în lipsa monarhului."
Gramatică
La plural, forma articulată este 'regenții'. Se folosește și ca adjectiv, invariabil în gen la feminin (regentă, regente).
Expresii și locuțiuni
principiu regent — principiu călăuzitor, care conduce o acțiune sau o teorie.
Etimologie
Din franceză régent, latină regens, regentis (care conduce), de la regere (a conduce).
Se scrie corect: Se scrie cu 'g', nu cu 'j' – 'regent', nu 'rejent'. Atenție la plural: 'regenți' cu 'ți'.