refuzsubstantiv
re-fuz
Definiții
substantiv neutru
1Acțiunea de a refuza; faptul de a nu accepta ceva sau de a nu răspunde afirmativ la o cerere.
„Refuzul lui de a participa la concurs i-a surprins pe toți."
substantiv neutru
2Lucru sau rest considerat fără valoare, de calitate proastă; rebut.
„În depozit erau doar refuzuri de la fabrică."
Gramatică
Substantiv provenit din verbul 'a refuza'. La plural, forma este 'refuzuri'.
Expresii și locuțiuni
a primi un refuz — a i se respinge o cerere sau o propunere
refuz categoric — respingere fermă, fără posibilitate de negociere
Etimologie
Din franceză 'refus', care provine din latină 'refusare' (a refuza).
Se scrie corect: Se scrie cu 'z' la final, nu 's'. Atenție la forma articulată: 'refuzul' (nu 'refuzu').