acceptaresubstantiv
a-ccep-ta-re
Definiții
substantiv feminin
1acțiunea de a accepta; primirea, aprobarea sau însușirea unei situații, a unei idei, a unei propuneri etc.
„Acceptarea propunerii a fost unanimă în cadrul ședinței."
substantiv feminin
2tolerarea sau suportarea cu resemnare a unei realități neplăcute.
„Acceptarea pierderii a fost grea, dar necesară."
Gramatică
Formează pluralul cu desinența -i: acceptări. Este un substantiv provenit din verbul 'a accepta'.
Antonime
respingererefuzdezaprobarenegare
Expresii și locuțiuni
acceptare tacită — acceptare implicită, fără a fi exprimată în mod explicit, dar dedusă din atitudine sau comportament.
Etimologie
Din verbul 'a accepta', împrumutat din latină 'acceptare' (a primi, a aproba), prin intermediul francezului 'accepter'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'cc' (dublu c) și cu 'a' după 'c': acceptare. Greșeală frecventă: 'acceptare' scris cu un singur 'c' (accepatre) sau 'acceptare' cu 'e' în loc de 'a' la final.