recunoașteresubstantiv
re-cu-noaș-te-re
Definiții
substantiv feminin
1Acțiunea de a recunoaște sau rezultatul ei; faptul de a identifica pe cineva sau ceva ca fiind cunoscut.
„Recunoașterea feței tale mi-a adus aminte de copilărie."
substantiv feminin
2Confirmare oficială a existenței, valabilității sau dreptului cuiva; acceptare a unei situații.
„Recunoașterea independenței noului stat a fost semnată de mai multe țări."
substantiv feminin
3Apreciere publică a meritelor sau calităților cuiva; onoare acordată pentru o realizare.
„Premiul a fost o recunoaștere a muncii sale de o viață."
substantiv feminin
4Examinare atentă a unui teren sau a unei zone pentru a obține informații (în special în context militar).
„Echipa a făcut o recunoaștere a zonei înainte de a stabili tabăra."
Gramatică
Substantiv feminin, format de la verbul 'a recunoaște' cu sufixul '-re'. Se declină: recunoaștere, recunoașterii, recunoașterea, recunoașteri, recunoașterilor.
Antonime
negaredezaprobareignoraretăgăduire
Expresii și locuțiuni
a primi recunoaștere — a fi apreciat sau confirmat pentru meritele sale
recunoaștere de drept — confirmare legală sau oficială a unei situații
Etimologie
Din verbul 'a recunoaște', care provine din latină 'recognoscere' (a recunoaște, a examina), compus din 're-' (din nou) și 'cognoscere' (a cunoaște).
Se scrie corect: Se scrie cu 'oa' după 'c', nu 'recunoastere'. Atenție la diacritice: 'recunoaștere' cu 'ș' și 'ă'.