recuceriverb
re-cu-ce-ri
Definiții
verb tranzitiv
1a cuceri din nou un teritoriu, o cetate sau o poziție care fusese pierdută
„Armata a reușit să recucerească orașul după o luptă grea."
verb tranzitiv
2a redobândi, a obține din nou ceva ce fusese pierdut (în plan simbolic sau afectiv)
„Ea a încercat să-și recucerească încrederea prietenilor."
Gramatică
Conjugare: verb de conjugarea a IV-a (tipul a citi). La perfectul compus: am recucerit, ai recucerit etc. Participiul: recucerit. Gerunziu: recucerind. Imperativ: recucerește (singular), recuceriți (plural).
Expresii și locuțiuni
a-și recuceri locul — a-și redobândi poziția sau statutul anterior
Etimologie
Din prefixul re- + cuceri, din latină populară *conquerere (a căuta, a obține), influențat de franceză reconquérir.
Se scrie corect: Se scrie cu 're-' și 'cuceri', fără cratimă. Atenție la forma de persoana a III-a singular: 'recucerește' (cu 'e' după 'c'), nu 'recucerește' cu 'ă'.