recăpătaverb
re-că-pă-ta
Definiții
verb tranzitiv
1a obține din nou ceva ce ai avut înainte, a-și redobândi ceva pierdut sau pierdut temporar
„După o lună de tratament, și-a recăpătat vederea."
verb reflexiv
2a-și reveni, a-și recăpăta starea normală (fizică sau psihică) după o emoție puternică sau o boală
„S-a recăpătat repede după vestea tristă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La perfect compus: am recăpătat, ai recăpătat etc. La viitor: voi recăpăta. Participiul: recăpătat. Gerunziul: recăpătând.
Expresii și locuțiuni
a-și recăpăta cunoștința — a-și reveni în simțiri după o leșin sau o pierdere a conștienței
a-și recăpăta libertatea — a fi eliberat, a deveni din nou liber
Etimologie
Din prefixul re- + verbul a căpăta (din slavonă kopati sau din latină *capitare).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'c' și după 'p': recăpăta. Nu confunda cu 'recapata' (fără diacritice) sau 'recăpăta' cu 'â' greșit.