rebuta - definiție, sinonime, exemple

DEX › rebuta

rebutaverb

re-bu-ta

Definiții

verb tranzitiv

1A respinge, a refuza ceva (o marfă, o lucrare, o propunere) ca necorespunzător sau neacceptabil.

„Comisia a rebutat proiectul din cauza greșelilor."

verb tranzitiv

2A declara un produs ca fiind defect sau neconform, în urma unui control de calitate.

„Firma a rebutat întregul lot de piese."

Verb de conjugarea I, terminat în -a. Indicativ prezent: eu rebutez, tu rebutezi, el rebutează. Perfect compus: am rebutat. Participiu: rebutat.

a rebuta o marfă — a refuza o marfă pentru că nu corespunde standardelor de calitate

Din franceză rebuter, cu sensul de 'a respinge'.

Se scrie corect: Se scrie cu 'u' după 'e', nu 'rebata' sau 'rebuta' (corect: rebuta). Atenție la diacritice: 'rebuta' nu 'rebuta'.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.