răscolsubstantiv
răs-col
Definiții
substantiv neutru
1Acțiunea de a răscoli sau rezultatul acestei acțiuni; răscolire.
„Răscolul din sertar a lăsat totul în dezordine."
Gramatică
Formă substantivală postverbală de la verbul 'a răscoli'.
Sinonime
răscolirescormonirerăvășire
Etimologie
Derivat din verbul 'a răscoli', de origine slavă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'r' și cu 's' simplu, nu 'răscoll'.