răpitorsubstantiv
ră-pi-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care răpește pe cineva, de obicei pentru a cere bani sau pentru a obține alte avantaje.
„Răpitorii au cerut o răscumpărare uriașă pentru eliberarea copilului."
adjectiv
2Care captivează, care atrage puternic atenția sau admirația; fermecător, captivant.
„Avea un zâmbet răpitor care îi cucerea pe toți."
Gramatică
La feminin: răpitoare (substantiv și adjectiv). Adjectivul se acordă în gen, număr și caz.
Expresii și locuțiuni
a fi răpitor — a fi extrem de atrăgător sau captivant
Etimologie
Din verbul a răpi, derivat din latină populară *rapire, din latină rapere (a smulge, a lua cu forța).
Se scrie corect: Se scrie cu â (răpitor), nu cu î. Atenție la diacritice: răpitor, nu rapitor.