râcâitsubstantiv
râ-câ-it
Definiții
substantiv neutru
1acțiunea de a râcâi; scărpinat ușor și repetat, mai ales cu unghiile sau cu un obiect ascuțit.
„Râcâitul pisicii la ușă m-a trezit din somn."
Gramatică
Formă de participiu substantivat de la verbul a râcâi. Se folosește și ca adjectiv (ex: un sunet râcâit).
Antonime
neteziremângâiere
Expresii și locuțiuni
a face un râcâit — a produce un zgomot ușor, ca de scărpinat sau zgâriat
Etimologie
Derivat din verbul a râcâi, probabil de origine onomatopeică, imitând sunetul scărpinatului.
Se scrie corect: Se scrie cu â după r: râcâit, nu rîcîit. Atenție la diacritice: â și î.