rabinsubstantiv
ra-bin
Definiții
substantiv masculin
1Conducător spiritual și religios al unei comunități evreiești, specialist în Legea iudaică (Tora) și în tradițiile religioase.
„Rabinul a explicat comunității semnificația sărbătorii."
Gramatică
Se declină ca un substantiv masculin cu plural în -i. Articolul hotărât singular: rabinul; plural: rabinii.
Expresii și locuțiuni
rabin șef — Rabinul principal al unei comunități sau al unei țări, cu autoritate religioasă supremă.
Etimologie
Din ebraicul 'rav' (învățător), prin intermediul limbilor europene (germană 'Rabbi', franceză 'rabbin').
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'b', nu 'rabyn' sau 'rabin' cu 'â'.