putrefacțiesubstantiv
pu-tre-fac-ți-e
Definiții
substantiv feminin
1Procesul de descompunere a materiei organice sub acțiunea microorganismelor, însoțit de miros neplăcut.
„Putrefacția fructelor lăsate la soare a umplut camera de un miros greu."
substantiv feminin
2Starea de degradare avansată a unui organism sau a unui aliment, când acesta devine alterat și dăunător.
„Medicul a explicat că putrefacția cărnii poate provoca intoxicații grave."
Gramatică
Se folosește mai des la singular; pluralul este rar, dar corect.
Antonime
conservareprospețimefermentare (în sens pozitiv)
Expresii și locuțiuni
a ajunge în putrefacție — a se descompune complet, a putrezi
Etimologie
Din franceză putréfaction, latină putrefactio, -onis.
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' înainte de 'ț', nu 'putrefacție' cu 'cț' greșit; atenție la 'ție' final, nu 'ție' cu 'i' dublu.