pustiiverb
pus-tii
Definiții
verb tranzitiv
1a face să devină pustiu, a devasta, a lăsa fără locuitori sau fără vegetație
„Războiul a pustii întreaga regiune."
verb reflexiv
2a rămâne pustiu, a se goli de oameni sau de viață
„Satul s-a pustii după ce tinerii au plecat în străinătate."
Gramatică
Conjugare: a pustii, eu pustiesc, tu pustiești, el pustiește; participiu: pustit; gerunziu: pustiind. Verb de conjugarea a IV-a.
Expresii și locuțiuni
a o pustii — a pleca repede, a fugi (în vorbirea populară)
Etimologie
Din slavă (veche) *pustiti, de la *pustъ (pustiu).
Se scrie corect: Se scrie cu doi de 'i' la final: pustii, nu 'pusti' sau 'pustii' cu un singur 'i'.