pudraverb
pu-dra
Definiții
verb tranzitiv
1A aplica pudră (cosmetică sau medicinală) pe piele sau pe o suprafață.
„Ea se pudrează în fața oglinzii în fiecare dimineață."
verb tranzitiv
2A presăra o substanță sub formă de pulbere fină pe ceva.
„Grădinarul a pudrat trandafirii cu un fungicid."
Gramatică
Verb de conjugarea I, infinitiv: a pudra. Participiu: pudrat. Gerunziu: pudrând. Imperativ: pudrează (tu), pudrați (voi).
Expresii și locuțiuni
a se pudra — a-și aplica pudră cosmetică pe față sau pe corp
Etimologie
Din franceză poudrer, derivat din poudre (pudră).
Se scrie corect: Se scrie cu 'd' simplu, nu 'pudrra'. Atenție la forma de imperativ: 'pudrează', nu 'pudra'.