protestantsubstantiv
pro-tes-tant
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care aparține unei biserici creștine apărute în urma Reformei protestante din secolul al XVI-lea, care se deosebește de Biserica Catolică prin anumite doctrine și practici.
„Martin Luther este considerat unul dintre primii protestanți."
adjectiv
2Care se referă la protestantism sau la protestanți; care aparține acestei confesiuni.
„Biserica protestantă are mai multe ramuri, precum luteranismul și calvinismul."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen și număr: protestantă (feminin), protestanți (masculin plural), protestante (feminin plural).
Expresii și locuțiuni
a fi protestant — a aparține unei biserici protestante
Etimologie
Din franceză protestant, germană Protestant, din latină protestans, -antis, participiul prezent al verbului protestari (a protesta).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'pr', nu 'protestant' cu 'a' după 't' (greșit: protestant). Atenție la terminația '-ant', nu '-ent'.