evanghelicadjectiv
e-van-ghe-lic
Definiții
adjectiv
1Care se referă la Evanghelie sau la învățăturile lui Iisus Hristos, conform celor patru evanghelii din Noul Testament.
„Textele evanghelice sunt citite în timpul slujbelor religioase."
adjectiv
2Care aparține sau se referă la bisericile protestante care pun accent pe predicarea Evangheliei și pe autoritatea Bibliei.
„Comunitatea evanghelică organizează întâlniri de rugăciune în fiecare duminică."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme flexionare: evanghelic, evanghelică, evanghelici, evanghelice.
Expresii și locuțiuni
biserică evanghelică — biserică protestantă care se bazează pe Evanghelie
Etimologie
Din slavonă evanghelie, provenit din grecescul euangelion, care înseamnă 'bună vestire'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'v' după 'e', nu 'evanghelic' cu 'f' sau 'evanghelik'. Atenție la grupul 'gh' urmat de 'e'.