proprietatesubstantiv
pro-pri-e-ta-te
Definiții
substantiv feminin
1Dreptul de a stăpâni și de a folosi un bun (teren, casă, obiect) conform legii.
„Familia noastră are proprietatea unui teren agricol."
substantiv feminin
2Bunul sau averea pe care o posedă cineva.
„Această casă este proprietatea bunicilor mei."
substantiv feminin
3Însușire sau caracteristică specifică a unui lucru sau a unei ființe.
„Proprietatea apei este să înghețe la zero grade."
Gramatică
Se declină ca un substantiv feminin cu articol nehotărât 'o proprietate' și hotărât 'proprietatea'.
Expresii și locuțiuni
proprietate privată — Bun care aparține unei persoane sau unei firme, nu statului.
proprietate intelectuală — Dreptul asupra creațiilor minții, cum ar fi cărțile, invențiile sau operele de artă.
Etimologie
Din franceză propriété, care provine din latină proprietas, -atis.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ie' după 'r': proprietate, nu 'proprietate' cu 'e' simplu. Atenție la plural: proprietăți, cu 'ă'.