pronunțatadjectiv
pro-nun-țat
Definiții
adjectiv
1Care este rostit, articulat cu voce; care are o pronunție clară și distinctă.
„Sunetul pronunțat de profesor a fost auzit de toți elevii."
adjectiv
2Care este evident, marcat, accentuat; care se remarcă puternic.
„Are un interes pronunțat pentru matematică."
Gramatică
Plural
pronunțați (masc.), pronunțate (neutru/fem. pl.)
Articulat
pronunțatul (masc. sg.), pronunțata (fem. sg.)
Adjectiv participial de la verbul 'a pronunța'. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme: pronunțat, pronunțată, pronunțați, pronunțate.
Antonime
nepronunțatvagneclaratenuat
Expresii și locuțiuni
accent pronunțat — un mod de vorbire care evidențiază puternic anumite sunete sau silabe
Etimologie
Din verbul 'a pronunța', derivat din latină 'pronuntiare' (a declara, a rosti).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' după 'n': pronunțat, nu 'pronuntat' sau 'pronunțat' cu 'ț' greșit plasat.