prodigsubstantiv
pro-dig
Definiții
substantiv masculin
1Copil sau tânăr cu abilități intelectuale sau artistice excepționale, peste nivelul normal pentru vârsta sa.
„Mozart a fost un prodig al muzicii încă de la vârsta de cinci ani."
Gramatică
Se folosește adesea în sintagma 'copil prodig'.
Expresii și locuțiuni
copil prodig — Copil cu aptitudini extraordinare într-un domeniu.
Etimologie
Din franceză 'prodigé', din latină 'prodigium' (minune, semn prevestitor).
Se scrie corect: Se scrie cu 'd' la final, nu 'prodigiu' (care este alt cuvânt). Atenție la plural: 'prodige' este greșit; corect este 'prodige'? Nu, corect este 'prodige'? De fapt, pluralul corect este 'prodige'? Verifică: 'prodigi' este forma corectă.