procuraverb
pro-cu-ra
Definiții
verb tranzitiv
1a obține sau a aduce ceva prin cumpărare, prin efort sau prin mijloace legale; a face rost de ceva
„Trebuie să procurăm bilete la concert înainte să se epuizeze."
verb tranzitiv
2a înlesni cuiva obținerea unui lucru; a oferi, a asigura
„El i-a procurat un loc de muncă prietenului său."
Gramatică
verb de conjugarea I, forme la prezent: procur, procurezi, procură; perfect compus: am procurat; mai mult ca perfect: procurasem; conjunctiv prezent: să procur, să procurezi, să procure
Expresii și locuțiuni
a-și procura — a-și face rost de ceva pentru sine
Etimologie
din latină procurare, prin intermediul franceză procurer
Se scrie corect: Se scrie cu 'c', nu 'k': procură, nu prokura. Atenție la diacritice: procură (cu ă la persoana a III-a singular).