priveghetorsubstantiv
pri-ve-ghe-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care veghează, care stă de pază sau de strajă, mai ales noaptea.
„Priveghetorul satului anunța ora exactă prin sunetul goarnei."
substantiv masculin
2Persoană care participă la o priveghere, adică la o veghere religioasă sau la o ceremonie de pomenire a morților.
„Priveghetorii au stat toată noaptea lângă sicriu, rostind rugăciuni."
Gramatică
Substantiv masculin, se conjugă ca un substantiv obișnuit. Pluralul este 'priveghetori'. Articolul hotărât singular: 'priveghetorul'.
Expresii și locuțiuni
a fi priveghetor — a sta de pază, a veghea asupra cuiva sau a ceva
Etimologie
Din verbul 'a priveghea' + sufixul '-tor', care indică agentul acțiunii. Provine din latina 'pervigilare' (a veghea întreaga noapte).
Se scrie corect: Se scrie 'priveghetor' cu 'ghe' după 'v', nu 'privegator' sau 'priveghetor' cu 'i' după 'g' (greșit: 'priveghitor').