prilejuiverb
pri-le-ju-i
Definiții
verb tranzitiv
1A oferi sau a crea ocazia, posibilitatea sau circumstanța favorabilă pentru a face ceva.
„Vremea frumoasă ne-a prilejuit o plimbare plăcută în parc."
verb tranzitiv
2A provoca, a determina apariția unei situații sau a unui eveniment.
„Discuția a prilejuit o serie de neînțelegeri între colegi."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a (tipul a urî). Forme: eu prilejuiesc, tu prilejuiești, el/ea prilejuiește, noi prilejuim, voi prilejuiți, ei/ele prilejuiesc. Participiu: prilejuit. Gerunziu: prilejuind.
Expresii și locuțiuni
a-i prilejui cuiva o bucurie — a face pe cineva să se simtă fericit, a oferi o ocazie de bucurie
Etimologie
Din slavonă priložiti (a adăuga, a oferi), influențat de cuvântul 'prilej'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'j': prilejui, nu 'prileji'. Atenție la forma de persoana a III-a: 'el prilejuiește' (nu 'prilejește').