prilejiverb
pri-le-ji
Definiții
verb tranzitiv
1a oferi ocazia sau posibilitatea de a face ceva; a determina, a cauza
„Vremea frumoasă ne-a prilejuit o plimbare plăcută."
verb reflexiv
2a i se oferi cuiva ocazia de a face ceva; a avea prilejul
„Mi s-a prilejit ocazia să-l cunosc pe scriitorul preferat."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a (tipul a citi). Participiul: prilejit. Gerunziu: prilejind. Conjugare: eu prilejesc, tu prilejești, el prilejește, noi prilejim, voi prilejiți, ei prilejesc.
Expresii și locuțiuni
a-i prileji cuiva ceva — a oferi cuiva ocazia sau motivul pentru ceva
Etimologie
Din slavă veche priložiti (a adăuga, a oferi), prin intermediul slavonei.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'l': prileji, nu 'prilejii'. Atenție la diacritice: 'î' în interiorul cuvântului, nu 'â'.