popăsubstantiv
po-pă
Definiții
substantiv masculin
1Preot ortodox, mai ales în mediul rural; slujitor al cultului religios creștin.
„Popa din sat a oficiat slujba de Paști."
substantiv masculin
2În jocurile de cărți, popa este o carte de joc cu valoare intermediară, între damă și as.
„Am primit popa de cupă și am câștigat runda."
Gramatică
Forma articulată este 'popa' (popă + -a). La plural, articulat: 'popii'. Se folosește și forma 'popă' cu sens de preot, dar este considerată colocvială sau regională.
Sinonime
preotpărinteparohcleric
Expresii și locuțiuni
a umbla cu popa — A încerca să înșele, a fi ipocrit.
popa și cu dracu' — Se spune despre două persoane care se ceartă sau se contrazic mereu.
Etimologie
Din slavă (veche) 'popŭ', care provine din greaca bizantină 'papas' (părinte, preot).
Se scrie corect: Se scrie 'popă' cu 'ă' final, nu 'popa' (forma articulată). Atenție la diacritice: 'popă' are ă, nu â.