premiusubstantiv
pre-miu
Definiții
substantiv neutru
1Distincție sau recompensă acordată cuiva pentru o realizare deosebită, pentru o victorie într-o competiție sau pentru merite deosebite.
„A câștigat premiul întâi la concursul de matematică."
substantiv neutru
2Sumă de bani sau bun material oferit ca recompensă, de obicei într-o loterie, concurs sau tombolă.
„Premiul cel mare la loterie este de un milion de euro."
substantiv neutru
3În învățământ, distincție acordată elevilor cu rezultate foarte bune la învățătură, constând de obicei în cărți sau diplome.
„La sfârșitul anului, ea a primit premiu pentru media zece."
Gramatică
Substantiv neutru, cu pluralul în -ii. La singular articulat: premiul; la plural articulat: premiile. Se folosește frecvent cu verbul 'a primi' sau 'a câștiga'.
Antonime
pedeapsăsancțiunepenalizare
Expresii și locuțiuni
premiu de consolare — Recompensă acordată celui care nu a câștigat, pentru a-l consola.
premiu Nobel — Distincție internațională prestigioasă acordată pentru realizări remarcabile în diverse domenii.
a lua premiul — A câștiga o competiție sau a obține o distincție.
Etimologie
Din latină 'praemium' (recompensă, răsplată), prin intermediul franceză 'prix' sau italiană 'premio'.
Se scrie corect: Se scrie 'premiu', cu 'iu' la final, nu 'premiu' cu 'y' sau 'premiu' cu 'e' la final. Atenție la plural: 'premii', nu 'premiuri'.