predicatorsubstantiv
pre-di-ca-tor
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care ține predici, care predică, mai ales în cadrul unei comunități religioase.
„Predicatorul a vorbit despre importanța iertării."
substantiv masculin
2Persoană care îndeamnă sau convinge pe alții să urmeze o idee, o doctrină sau o morală.
„El era un predicator al păcii și al nonviolenței."
Gramatică
Forma feminină: predicatoare. Se folosește și ca adjectiv (de exemplu, 'ton predicator').
Expresii și locuțiuni
a fi predicator — a avea obiceiul de a da sfaturi morale într-un mod insistent
Etimologie
Din latină 'praedicator', de la verbul 'praedicare' (a vesti, a proclama).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c', nu cu 'ț': predicator, nu predițator. Atenție la grupul 'di' – nu 'd'i'.