predicativadjectiv
pre-di-ca-tiv
Definiții
adjectiv
1Care se referă la predicat, care are rol de predicat sau care este specific predicatului.
„În propoziția „Maria este frumoasă”, cuvântul „frumoasă” are valoare predicativă."
adjectiv
2Care exprimă o însușire atribuită subiectului prin intermediul unui verb copulativ.
„Numele predicativ este partea de propoziție care completează verbul copulativ."
Gramatică
Adjectiv provenit din substantivul „predicat”. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.
Expresii și locuțiuni
nume predicativ — Parte de propoziție care exprimă o însușire a subiectului, legată de acesta printr-un verb copulativ (a fi, a deveni, a ajunge etc.).
verb predicativ — Verb care are sens de sine stătător și poate forma predicatul singur.
Etimologie
Din franceză prédicatif, italiană predicativo, latină praedicativus.
Se scrie corect: Se scrie cu „c” după „di”, nu „predicativ” cu „ț”. Atenție la grupul „ti” – se pronunță [tiv], nu [ți].