verbaladjectiv
ver-bal
Definiții
adjectiv
1Care se face prin viu grai, prin cuvinte rostite, nu în scris.
„A dat un răspuns verbal, fără să scrie nimic."
adjectiv
2Care se referă la verb, în gramatică.
„În propoziție, am subliniat forma verbală."
adjectiv
3Care este exprimat în cuvinte, dar fără acțiune efectivă.
„A fost doar o promisiune verbală, nu a făcut nimic concret."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme flexionare: verbal (masc. sg.), verbală (fem. sg.), verbali (masc. pl.), verbale (neutru pl. și fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
proces verbal — Act oficial în care se consemnează o constatare sau o întâmplare.
notă verbală — Comunicare scrisă în diplomație, dar fără semnătură.
Etimologie
Din franceză verbal, latină verbalis.
Se scrie corect: Se scrie cu 'v' și 'b', nu 'vărbal' sau 'werbal'. Atenție la diacritice: verbal, nu 'verbál'.