pralinăsubstantiv
pra-li-nă
Definiții
substantiv feminin
1Bomboană umplută cu o cremă fină, de obicei din ciocolată și nuci sau alune, acoperită cu glazură de ciocolată.
„La cofetărie am cumpărat o cutie de praline asortate."
substantiv feminin
2Crema dulce obținută din zahăr caramelizat și nuci sau alune măcinate, folosită la umplerea bomboanelor sau a prăjiturilor.
„Rețeta de tort cere un strat generos de pralină de alune."
Gramatică
Se pronunță cu accent pe 'i' din prima silabă: 'pralínă'. Pluralul este regulat: praline.
Expresii și locuțiuni
a fi o pralină — A fi ceva foarte bun, plăcut sau de calitate (folosit adesea ironic).
Etimologie
Din franceză praline, care provine de la numele mareșalului francez César de Choiseul, duce de Praslin, al cărui bucătar a inventat această dulceață.
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'l' și cu 'ă' la final: pralină. Greșeli frecvente: 'pralina' fără diacritice, 'pralinnă' sau 'praline' (confuzie cu pluralul).