dulceațăsubstantiv
dul-cea-ță
Definiții
substantiv feminin
1Aliment preparat din fructe fierte cu zahăr, având o consistență groasă și un gust dulce; se consumă de obicei ca desert sau la micul dejun.
„Bunica a făcut dulceață de căpșuni pentru iarnă."
substantiv feminin
2Gust dulce, plăcut, specific zahărului sau al unor alimente.
„Dulceața prăjiturii era perfectă, nu prea dulce, nu prea blândă."
substantiv feminin
3Figurat: farmec, blândețe, gingășie în comportament sau în vorbire.
„Vorbea cu o dulceață care îi liniștea pe toți."
Gramatică
Formează pluralul cu alternanță: dulceață – dulceți. Articolul hotărât la singular: dulceața. Este un substantiv feminin, terminat în -eață, cu plural în -eți.
Sinonime
gemmarmeladăconfiturăduleceală
Antonime
amărăciuneacrime
Expresii și locuțiuni
a-i fi dulceață (cuiva) — a-i plăcea foarte mult ceva dulce; a avea poftă de dulce
dulceață de trandafiri — un tip de dulceață preparată din petale de trandafir, specifică bucătăriei românești
Etimologie
Din latină *dulcea (dulce) + sufixul -eață, sau din slavă dulce, cu influență latină.
Se scrie corect: Se scrie cu 'cea' după 'l', nu 'dulceata' sau 'dulciață'. Atenție la diacritice: dulceață (cu ă la final).