prafsubstantiv
praf
Definiții
substantiv neutru
1Particule foarte fine de pământ, de materii organice sau de alte substanțe, care plutesc în aer sau se depun pe suprafețe.
„Mama șterge praful de pe mobilă în fiecare dimineață."
substantiv neutru
2Substanță solidă redusă la particule foarte mici, prin măcinare sau pulverizare.
„Pudra este un praf fin folosit în cosmetică."
substantiv neutru
3În expresii, poate însemna ceva fără valoare sau ceva distrus complet.
„Planurile lui s-au ales cu praful."
Gramatică
Substantiv neutru, singular; pluralul este 'prafuri' (rar folosit, mai ales pentru tipuri de praf).
Expresii și locuțiuni
a face praf — a distruge complet, a sparge în bucăți
a se alege cu praful — a rămâne fără nimic, a eșua total
a scutura praful de pe cineva — a bate pe cineva, a pedepsi
praful de pușcă — substanță explozivă folosită în muniții
Etimologie
Din latină *pulvis, pulveris*, prin intermediul formei populare *praf*.
Se scrie corect: Se scrie 'praf', nu 'praf' cu altă literă; atenție la forma articulată 'praful' (nu 'praful' cu 'u' dublu).