pomăduiverb
po-mă-dui
Definiții
verb tranzitiv
1a unge cu pomadă (cremă sau unguent), a da cu pomadă
„Ea își pomăduiește părul în fiecare dimineață."
verb reflexiv
2a se unge pe sine cu pomadă, a se îngriji excesiv de aspectul exterior
„Se pomăduiește mereu înainte de a ieși în oraș."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, conjugare: eu pomăduiesc, tu pomăduiești, el pomăduiește. Participiul: pomăduit. Gerunziu: pomăduind.
Expresii și locuțiuni
a se pomădui — a se îngriji excesiv, a se dichisi
Etimologie
Din franceză pommader, prin intermediul substantivului pomadă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'm', nu 'pomadui'. Atenție la diacritice: pomădui, nu pomadui.