pologisubstantiv
po-lo-gi
Definiții
substantiv masculin
1Vâlvătaie, flacără mare și înaltă, de obicei produsă de un incendiu sau de arderea unor materiale.
„Din depărtare se vedeau pologile incendiului de pădure."
substantiv masculin
2Foc mare, incendiu devastator.
„Pologul a mistuit tot satul într-o singură noapte."
Gramatică
Forma de singular este 'polog', dar este rar folosită; se folosește mai des la plural.
Sinonime
flăcărivâlvătăiincendiufoc
Expresii și locuțiuni
a se face polog — a arde complet, a fi mistuit de foc
Etimologie
Din slavă (veche) 'poloh' sau 'polok', cu sensul de 'flacără' sau 'incendiu'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'p', nu 'pălogi'. Atenție la forma de plural: 'pologi', nu 'pologuri'.