politeistsubstantiv
po-li-te-ist
Definiții
substantiv masculin
1Persoană care crede în mai mulți zei sau divinități.
„În antichitate, romanii erau politeiști, adorând numeroși zei."
adjectiv
2Care se referă la politeism sau care crede în mai mulți zei.
„Religiile politeiste au fost răspândite în Egiptul antic."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen și număr: politeistă, politeiști, politeiste.
Sinonime
politeucredincios în mai mulți zei
Etimologie
Din franceză polythéiste, provenit din grecescul poly (mulți) + theos (zeu).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'te' și cu 'e' după 't': politeist, nu 'politehst' sau 'politeist' cu 'e' în loc de 'i'.