polsubstantiv
pol
Definiții
substantiv masculin
1Fiecare dintre cele două puncte extreme ale axei de rotație a Pământului sau ale altui corp ceresc.
„Exploratorii au ajuns la Polul Nord."
substantiv masculin
2Fiecare dintre cele două extremități ale unui magnet sau ale unei pile electrice.
„Polul pozitiv al bateriei este marcat cu plus."
substantiv masculin
3Figurat: punct extrem, capăt, extremitate a unei situații sau a unei idei.
„Cele două personaje sunt poli opuși ai poveștii."
Gramatică
Pluralul este 'poli', iar articulat hotărât singular este 'polul'.
Sinonime
extremitatecapătpunct extrem
Expresii și locuțiuni
Polul Nord / Polul Sud — Cele două puncte extreme ale Pământului, situate la capetele axei de rotație.
a fi poli opuși — A fi complet diferiți, a se contrazice total.
Etimologie
Din franceză pôle, latină polus, greacă polos.
Se scrie corect: Se scrie 'pol', nu 'pol' cu altă literă. Atenție la plural: 'poli', nu 'poluri'.