pocăiverb
po-că-i
Definiții
verb reflexiv
1A-și recunoaște păcatele și a se căi de ele, schimbându-și comportamentul în bine.
„După ce a greșit, s-a pocăit și a cerut iertare."
verb tranzitiv (rar)
2A determina pe cineva să se căiască sau să-și schimbe conduita.
„Predica l-a pocăit pe păcătos."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, reflexiv (mă pocăiesc, te pocăiești, se pocăiește). Participiul: pocăit. Gerunziu: pocăindu-se.
Expresii și locuțiuni
a se pocăi de păcate — a-și recunoaște greșelile și a se strădui să le corecteze
Etimologie
Din slavona veche pokajati (a se căi), influențat de greacă.
Se scrie corect: Se scrie cu ă și cu i la final: pocăi, nu pocai. Atenție la diacritice: pocăiesc, nu pocaiesc.