monotonadjectiv
mo-no-ton
Definiții
adjectiv
1Care se repetă mereu la fel, fără variații; plictisitor prin uniformitate.
„Drumul lung și monoton m-a făcut să adorm."
adjectiv
2Despre sunete sau voci: care are același ton, fără intonație.
„Profesorul vorbea cu o voce monotonă, iar elevii se plictiseau."
Gramatică
Adjectiv se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: monotonă, plural: monotone.
Sinonime
uniformplictisitorrepetitivsăcâitor
Expresii și locuțiuni
viață monotonă — viață lipsită de evenimente interesante, mereu aceeași
Etimologie
Din franceză monotone, care provine din grecescul monotonos (monos = singur, tonos = ton).
Se scrie corect: Se scrie cu 'o' după 'm' și cu 'o' după 't': monoton, nu 'monoton' cu 'â'.