plenipotențiarsubstantiv
ple-ni-po-ten-ți-ar
Definiții
substantiv masculin
1Diplomat sau reprezentant oficial care are puteri depline, acordate de un guvern sau de o autoritate, pentru a acționa în numele acestuia.
„Ministrul plenipotențiar a semnat tratatul de pace."
adjectiv
2Care are puteri depline; împuternicit pe deplin.
„Ambasadorul plenipotențiar a reprezentat țara la summit."
Gramatică
Articulat
plenipotențiarul
Adjectivul se acordă în gen și număr: plenipotențiară (feminin), plenipotențiari (plural masculin), plenipotențiare (plural feminin).
Expresii și locuțiuni
ministru plenipotențiar — Diplomat cu rang de ministru, împuternicit cu puteri depline pentru misiuni speciale.
Etimologie
Din franceză plénipotentiaire, care provine din latină plenus (plin) + potentia (putere).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ți' după 'ten', nu 'tzi' sau 'ti'. Atenție la grupul 'pleni-' și la finalul '-ar'.