plenaradjectiv
ple-nar
Definiții
adjectiv
1Care se referă la toți membrii unui grup, la o adunare completă; care are loc cu participarea tuturor.
„Sesiunea plenară a Parlamentului a avut loc ieri."
adjectiv
2Care este complet, total, întreg.
„Consimțământul plenar al părinților este necesar pentru excursie."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Feminin: plenară, plural: plenare.
Expresii și locuțiuni
ședință plenară — ședință la care participă toți membrii unei organizații sau ai unui for.
Etimologie
Din franceză plénier, latină plenarius (plin, complet).
Se scrie corect: Se scrie cu 'e' după 'l': plenar, nu 'plinar'.