plănuiverb
plă-nu-i
Definiții
verb tranzitiv
1a avea intenția de a face ceva; a proiecta, a urmări în gând realizarea unei acțiuni.
„Plănuiesc să merg la mare în vacanță."
verb tranzitiv
2a organiza sau a pregăti din timp o acțiune, un eveniment.
„Ea plănuiește o petrecere surpriză pentru fratele ei."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a urî). Forme: eu plănuiesc, tu plănuiești, el/ea plănuiește, noi plănuim, voi plănuiți, ei/ele plănuiesc. Participiu: plănuit. Gerunziu: plănuind.
Antonime
întâmplase abține
Expresii și locuțiuni
a plănui în secret — a pregăti ceva fără ca alții să știe
Etimologie
Din slavă planovati, prin intermediul neogreacă planono.
Se scrie corect: Se scrie cu ă după p: plănui, nu 'planui'. Atenție la diacritice: plănuiesc, nu 'planuiesc'.